Nu mai jinduiesc de mult la vară,
Mă usuc ca creanga pomului
Când aşteaptă iarna primăvară.
Trec subtil minute, ghemuiesc
Iar în mine dorul de castele;
Nimănui nu-i pasă că exist
Şi mă culc gândindu-mă la ele!
Zi de zi bat drumuri de gândire
Îmi lipseşte dealul, Basaraba;
Îmi e dor de casă şi de câmpuri,
De bunicii mei, de mama.
Timpul trece, orele se duc,
Poezia vântului aşterne
Colb de nostalgie peste zări
Amintiri ce s-au făcut poeme...
Trimiteți un comentariu